Noiembrie

mă desprind de visul cu aripi tăiate
dar mă agăţ de viaţa cu veche pasiune
într-un colţ de suflet lumini fermecate
desenează literele dintr-o rugăciune.

cern mirări brumate pe-a versului alee
sunt rudă cu condeiul cu cernela albastră
timpul mă înconjoară mă simt o azalee
cu freamăt ce se-nalţă pe bolta măiastră.

a venit Noiembrie brumat şi cu ploi reci
arborii golaşi tremură cu noi speranţe
să le ridici moralul pe lângă ei când treci
Dumnezeu al iertării să-i scoţi din discrepanţe.

inima mea doineşte... pe-a credinţei poteci
circulă lumina cu-a iubirii substanţe.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!