S-au întors strigoii

am avut şi noi o clipă dumnezeieasca de inspiraţie
şi cu toate fricile am deschis geamurile casei împuţite
să între aer proaspăt de libertate pentru robi
unii au murit, alţii s-au împotrivit, cei mai mulţi
şobolani, s-au ascuns şi au aşteptat sub plapumă
să vadă cum se învârte acul balanţei oportunităţilor
gardurile de sârmă au fost dinamitate dar au rămas vii
în minţile oamenilor de bine
sclavii de pe plantaţii nu ştiu ce să facă cu atâta orizont
nu mai sunt stăpânii să-i bată, să-i înjure, să-i omoare
aerul ăsta e prea tare, pentru cei neobişnuiţi e fatal
se întorc în tunelurile lor de chibrit în amintiri chinuitoare
femeia albă minunată zeiţă împuşcată pe baricade
îmi ia minţile şi mi le duce pe mari şi oceane
odată îndrăgostit eşti bolnav incurabil fără întoarcere
dar iată că din scâncetele nostalgiei şi cenuşa gunoiului
se ridica un abur mizerabil de excremente şi urină
întrupat din paznicii rezervaţiei şi câinii lor descărnaţi
tinerii şi copiii privind cu uimire cerul speranţei strigă
s-au întors strigoii

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!