Victimă colaterală
Un vânător cu faimă mare si panoplie fabuloasă,
Porni să-mpuște căprioare într-o pădure-ntunecoasă.
Tiptil, cu pușca pregătită, el se ascunse-ntr-un tufiș,
Ce se afla nu prea departe de buza unui urdiniș.
Curând din codru,-n prag de seară, veniră țapi și căprioare,
Ce nu știau că vânătorul deja le are în cătare.
Dar o albină lucrătoare ce-ntâmplător trecea în zbor,
Ca să împiedice o crimă, l-a atacat pe vânător,
Iar glonțul ucigaș, din armă, nu a lovit o căprioară,
Ci printr-o crudă ironie, a nimerit pe ram... o cioară!
Morala, nu e de mirare, chiar și la oameni se aplică:
Când umbli după căprioare, poți să împuști o păsărică!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânătoare
- poezii despre seară
- poezii despre păsări
- poezii despre păduri
- poezii despre crengi
- poezii despre ciori
- poezii despre celebritate
- poezii despre apicultură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.