Norii
Voi, nori ai cerului, stranii în veci!
Vă chinuiți, ca și mine, voi cei goniți,
Prin lanurile de mărgăritar, prin stepa de azur,
Din partea de nord, până-n partea de sud.
Cine vă gonește: este a sorții hotărâre,
O ură tainică, o fățișă dușmănie?
Sau vă apasă, poate, o nelegiuire,
Sau ale prietenilor veninoase bârfe?
Nu, pe voi v-au plictisit discuțiile inutile...
Vă sunt străine suferințele și pasiunile;
Întotdeauna, reci, fiind, întotdeauna, liberi,
Voi nu aveți o patrie, voi nu sunteți exilați!
poezie de Mihail Lermontov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nori
- poezii despre suferință
- poezii despre prietenie
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre patrie
- poezii despre libertate
- poezii despre dușmănie
- poezii despre bârfă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.