Doină pentru sufletul meu

mai îndură-te de mine Dumnezeule Doamne
împovărată sunt de batrâneţe şi de vremi
vreau să mă scutur ca arborii de toamne
să fiu pregătită atunci când mă chemi.

atunci când am căzut mereu m-ai ridicat
mai sus decât eu mi-am putut imagina
cu mii şi sute de splendori m-ai fermecat
curcubee, scumpe ploi mi-au spălat paragina.

uneori m-ai făcut să simt că am aripi
că pot zbura şi eu între pământ şi cer
ca păsările libere, m-au învăţat a ciripi
şi m-au însoţit cu triluri prin raiul prosper.

cu spiritul credinţei cred că nu voi risipi
iertările, învăţăturile pe care ţi le cer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!