Nu știu dacă te iubesc
străine
te gândesc
perfid
cu-ncetinitorul
cuvintele mor sub pietre
iubirea e pentru cei viteji
în mine clocotește un plâns sălbatic
în lumina din care te veghez
m-au torturat mereu îngerii
îmi port zâmbetul ca pe un căluș
neștiutoare sunt mâinile astea
care se-ntind dureros
către mâine
poezie de Maria Mihaela Hurray
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viitor
- poezii despre plâns
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
- poezii despre ignoranță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.