Replică la poezia "Albastru 23" de Violetta Petre

Uneori mă trezesc dintr-un vis pământean
Şi plutesc în derivă, pe-o epavă-n ocean,
Sunt o tânără sclavă, aruncată pe-un pat,
În sordida cabină, de vestitul pirat.

Mă dezbracă c-o mână, mă cutremur de frig,
Ce-a de-a doua-i lipseşte, are-n loc un cârlig,
Isi dă jos pantalonii şi observ cu umor,
Că un ciot de stejar e al doilea picior.

Mă priveste sălbatic, şi scrâşnind din măsele,
N-are-un ochi, ci o bandă fabricată din piele,
N-are dinţi, în ureche are urme de-alice,
Iar pe scalp, o mulţime de mai vechi cicatrice.

Este gol şi-a venit mai aproape un pic,
L-a lovit şi o schijă, chiar mai jos de buric,
Şi acuma sunt calmă, e un tip expirat,..
Ne jucăm de-a prinţesa şi bărbatul pirat!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!