Hibernală

Sunt sechestrat de-un timp în casă,
Maşina nu mi-e de folos,
Pe stradă e zăpada groasă,
Şi nu mai ştiu să merg pe jos...

Privesc cu groază cum coşmarul,
Se-ngroaşă, alb şi persistent,
Şi văd că nici de leac Primarul,
Cu o lopată... nu-i prezent...

Şi-atuncea eu, şi-n gând şi tare,
Căci sunt alegător cinstit,
Slobod cu pizmă o urare,
Cu locu-acela renumit,

Pe unde orice prunc zăreşte,
Întâia rază de lumină,
Atunci când tare se grăbeşte,
Pe astă lume ca să vină...

Şi chiar de-mi place sau nu-mi place,
Pe-afară iarna-i tot mai grea,
Iar dacă văd că n-am ce face,
Îmi bag picioarele în ea...

Cu hărnicie românească,
Văzând că-i în zadar gargara,
Omătu-aştept să se topească,
Când o să vină... primăvara...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!