Degeaba amintirile
Pe banca ce-altădată
Stăteam și eu și tu
S-a așternut doar praful
Și asta mă duru...
Degeaba cântă păsări
Și primăvara vine
Când banca-i prăfuită
Și dragostea-i ruine.
Înlocuit-ai locul
Ce-atunci îmi revenea
Și astăzi stă o alta
Cu mâna-n mâna ta.
Degeaba spune omul:
"Cu adevărat iubesc!"
Când știe că și mâine
Ar spune: "Te urăsc!"
Când dragostea-i ruine
Iubirea tot renaște;
Și omul de se duce
Un altul tot se naște.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marina Geanina Voinea. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viitor
- poezii despre păsări
- poezii despre primăvară
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre muzică
- poezii despre amintiri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.