Iubire înşelată

În fereastra ta, bat flori de gheaţă;
Eu stau în prag şi te aştept să vii;
Cu fulgi arunc în geamul tău, ori tu... nu ştii
Ce poate face-o dragoste măreaţă!

Privesc la ceas; e ora întâlnirii
Dar camera ţi-e încă luminată!
Ce s-a-ntâmplat? Întârzii prima dată
Şi-mi sfărâmi sentimentul fericirii.

Deodat' lumina-n cameră se stinge;
Văd două umbre, care se sărută.
Te recunosc în una şi inima-mi se frânge!
Îmi şterg cu mâna ochii... iubirea mea-i pierdută!

poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!