Când îmi era teamă
mă ascundeam în lanul de in
cu fața întoarsă spre cer
număram macii din doi în doi
și-mi îngropam degetele în arătura reavănă
în căutare de rădăcini
de unde ar fi putut să-mi crească speranța
precum lumina aceea de la capătul universului
căreia îmi place să-i spun dumnezeu
sau pur și simplu acasă
când îmi este așa de frig fără tine
caut cu disperare printre maci
umbre de oameni de zăpadă
să le dau teama de viață cu toată moartea
să plece în lumea lor albă
dincolo de orice curcubeu poznaș
dincolo de orice lacrimă vinovată de atât soare
un singur punct negru
ca alternativă
la un infinit de infinituri
acel loc geometric al tuturor posibilităților
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre infinit
- poezii despre frică
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre posibilitate
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.