Într-o lume paralelă cu raiul
undeva pe un deal verde
copilul din mine a rămas
mogâldeață bleu
purtătoare de stea în piept
arhitect al castelelor din cuburi de lem
uneori găsitor al batistuței
râde cristalin și îmi face complice cu ambii ochi
să nu mai spun nimănui
despre cum donează aripi de înger omizilor
sau cum adună margarete albe lângă un stâlp imens de metal
unde încă mai zburdă ca un miel alb rătăcit de turmă
călărind norii și boteazând mușuroaiele
khufu kafra mikerinos
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre alb
- poezii despre îngeri
- poezii despre verde
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre oi
- poezii despre nori
- poezii despre donații
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.