Ocupat cu număratul stelelor înșir nisipul
pe o funie de vis
doar soarele este de vină pentru această iluzie
pe când stelele muncesc din greu pentru bucuria ochilor mei
iar eu îi închid, să-mi fac cerul meu
de altfel banalitatea infinitului nu vine din imensitate
deși cred că toate aceste nesfârșiri neșfârșite nu cunosc noțiunea
altfel de ce s-ar repeta așa dintr-unul-ntr-altul
fără nici un fel de explicație
cred că de boala asta sufăr
mai mereu caut explicații
chiar și acolo unde acestea sunt de nesuportat
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Tudor Gheorghe Calotescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre ochi
- poezii despre nisip
- poezii despre muncă
- poezii despre medicină
- poezii despre infinit
- poezii despre cunoaștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.