Visez la o lume fără petec în fund
Ostatic între cer și pământ
îmi jupoi pielea trupului
cu degetele devenite foarfece
las pieptului raza luminii
să-i defragmenteze țărâna depusă pe oase
odinioară pline de carne
amestecată cu sânge vâscos și lut
fluier nebun prin piețe de voie
etalându-mi dinții în corsetul coșciugului
pe trotuar trecătorii mirați
fac semnul crucii cu limba
apoi își continuă drumul într-o liniște știută numai de ei
gentil salut o groapă tapetată cu piatră
unde ușa este zidită-n tavanul cerului
,, ea este prietena lumii''
îmi spune o voce venită parcă din pătura norilor
numai acolo poți dormi iepurește
visând aceea lume
care nu umblă
peticită în fund...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre sânge
- poezii despre somn
- poezii despre prietenie
- poezii despre nori
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- poezii despre lut
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.