Flux de posibilităţi

Dacă ar fi
să scriu durerea lumii
acesteia într-o poezie
să dau o replică
Creatorului indiferent
să mă văicăresc
cât baloţii de ani
legaţi în secole
să urlu dramă
şi durere în forme fixe
sonetele ori rondelurile
unui fel de nostru
undeva amintind copilăria
socialismul de gaşcă
pogromul stafiilor păcii
sau calea cerului din noi
stelele care sclipim
când viaţa lor afară de planetă
ne vizitează în izvoare scrise
cum cântăm pe bulevarde
spargem ceşti în cafenele
uscăm tutun în grădina publică
apoi un şoarece
alb şi sfios
ne strecurăm în văgăună
redevenim mobilă de apartament
acelea seducătoare
necunoscute nouă
ultimele popasuri pe lună
ale umbrei vieţii
apoi aş încerca să trag linii
să corectez de balast
de excesul gurii mele interioare
până la vreo două trei cuvinte
atât de expresive
atât de neînţelese
îmbrăcate în pelerine nonsens
ultimii fantomas ascunşi
în operă camuflaţi în unul
pe care-l căutaţi
de tot îl prindeţi şi tot evadează
atunci când negeneraţia
vede întruna nevisul

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!