Bega la Arad
bubițe dulci ca-n bucurești
și eczeme de cartier nu
mai găsești - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureșul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureș
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameș sadea - care mai și uneltea
încă în exercițiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept și cuișoare
finuțe-n desuuri
și vârfuri
cum noi nu am fost
abia
atunci când vorbim de
abia atunci ră
sărim ca porumbeii de mare
din stâncă
în stâncă prea bine
cu tot
puroiul subțire, băubil, cu bule
mărunțite în bot,
fumoasă nefe
ricită, nefe
ricită...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre vamă
- poezii despre stânci
- poezii despre păr
- poezii despre porumbei
- poezii despre poezie
- poezii despre pensie
- poezii despre liberalism
- poezii despre industrie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.