Jumătate din miezul tuturor lucrurilor

mă strecor tiptil
ca un poem haiku
până în fundul sufletului meu
prin toată efuziunea instinctelor adormite
cobor tot atâtea trepte
câte întrebări îmi pun zi după zi
încercând să aflu
unde găsesc jumătate din miezul tuturor lucrurilor
să o aşez lângă jumătatea din mine
sunt câteva biserici pe care
le vizitez în dorinţa de a crede şi a nu cerceta
dar întotdeauna plec din ele
cu un preaplin al sentimentelor de vinovăţie
uitându-mă în ochii copilului care cerşeşte la ieşire
umblu prin atâtea locuri de unde vreau să cumpăr liniştea
şi cu sacoşele pline
mă opresc lângă uşile glisante
unde un zâmbet ştirb imploră o ţigară
pare că e crăciunul
bătrânul a primit mandarine şi cozonac cu stafide
educaţie şi informaţii
mi-am zis
sigur e un progres
dar tânărul delincvent mă întreabă unde greşim
şi râde inocent
iisus este calea
iubiţi-vă mult spune o bătrânică uitată între patru pereţi
construiţi cu sacrificiu şi dragoste
pentru copiii ei depresivo- capitalişti
poate am nevoie de o vacanţă îmi spun
nu văd eu bine
esenţa
oricâte tratate de iniţiere
mi-au căzut în mână
la un moment dat
cea mai bună concluzie
a fost că miezul tuturor lucrurilor
este în suferinţă
şi în capacitatea de a simţi
până la capat
ultima lovitură de pumnal
ca apoi să te trezeşti zâmbind
a doua zi
şi să inventezi poveşti frumoase
despre privilegiul de a fi
picătura din ocean
care aşteaptă cu bucurie
să se evapore.

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!