Mă privesc de sus copacii
Mă privesc de sus copacii, aș putea
Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.
Sălbatici rămânem, sălbatici ne creștem și niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă și ninge și arde și plouă și frânge, nu plânge.
Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.
Ne naștem, cunoaștem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitați...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinați
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindește pădurea, cineva
O privește de sus, dinăuntru, departe.
poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre copaci
- poezii despre păduri
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre ninsoare
- poezii despre naștere
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.