Neaţalaşul de-altădată

Ne-ngheţa mâna pe clanţă,
Ne trăgeam pe noi o hanţă,
Din salcâmii lui Birjaru
Ne-alegeam ghioaga şi parul.

Pregătirile sunt gata,
Veselă, grăbită-i ceata,
Trăistuţa, paltonaşul
Şi-am plecat cu neaţalaşul.

Răsuna Uliţa Morii,
S-au pornit colindătorii,
Colindam din casă-n casă
Pe sub streşini la fereastră.

Dar când am ajuns la cot
Ni s-a înfundat de tot,
Ne-a rămas cizma-n noroi,
La picioare eram goi.

Ne căzneam, trăgeam de ele,
Rămâneam doar în obiele,
Luam câte-o căzătură
De uitam de urătură.

Şi tot colindând aşa
Am ajuns şi la şuşa,
Pe la Florea lui Giubac
Am simţit ceva pe-un crac.

Renunţasem la urat,
Ceva rău m-a deranjat,
N-a încăput amânare,
M-a cuprins nevoia mare.

Se cam înteţi îngheţul,
Nu s-a desfăcut bârneţul,
Pân* să umblu la pateaşcă
Am simţit că sunt ud fleaşcă.

M-am întors, plângeam de ciudă,
Cămaşa o simţeam udă,
La bunicu* pe cărare
Tata mi-a ieşit în cale:

-Ce-i, Culae, nu ţi-e bine?
-Da, dar m-am scăpat pe mine.
-Nu mai plânge, lasă, lasă...
Haide repede în casă.

S-a-ntors fratele mai mare,
Nu-i mai ardea de urare,
Faţa lui de milogeală
L-a scăpat de chelfăneală.

-Ce-ai făcut de ai uitat
Să-l ajuţi la dezbrăcat?
Ştiai că-i mai mititel,
N-ai avut grijă de el!

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!