Negație
Nu te mai vreau, nu te mai cred, nu te mai iert
Mi-ai străpuns inima cu arcusul de vioară
Si dacă te iert sufletul este inert
Cu o notă gravă apoi mi-ai cerut iertare iară
Cerul de-ar coborâ si mi-ar da putere
Toată ție ți-o voi da spălate pe cap
Sufletul eu mi-l voi da să-l urce la stele
Poți usca iubirea ta pune o în proțap
M-as ruga ca să mă ia, ca să uit de rele
Ieri am fost fericită, copilul si-a unit iubirea
Inima imi suferă cumplit de toate cele
Azi suflet mare durere, fratele aflam si-a găsit sfarsirea
Of, Doamne, cât mai pot îndura, ai grije de inima mea
Sufletul rupt în frimuturi amare lacrimi picături
Cei dragi se duc singură rămân in rece nea
Incerc să lipesc frânturi împrăștiate ascuțite cioburi
Dar sânge-mi curge din inima rănită
Căci toți cei dragi mă părăsesc tacit
Imi iau la revedere de la linistea mea dorită
Of, Doamne, cu ce rău eu ție ti-am gresit
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iertare
- poezii despre vioară
- poezii despre trecut
- poezii despre stele
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre fericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.