Clipa târzie
Clipa târzie, răsturnată orizontal
devine o halucinație,
în spațiul tot mai strâmt.
Nimic nu-i lipsește cu farmecul ei de Venus,
năvalnică, pătimașă, provocatoare,
coborând direct din Nirvana.
Aproape diabolic domină lumina,
călcând peste toată ordinea actuală.
Inspirația oarbă o acceptă fără rațiune
creând poeme spânzurate-n aer,
tulburând albastru.
Cei simplu ar deveni totul
dacă amurgul lunecos pe marginea unei stele,
n-ar fi evadat în pădurea cerului.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre devenire
- poezii despre stele
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre albastru
- poezii despre aer
- poezii despre Venus
- poezii despre Nirvana
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.