Fiului meu drag...
Gândindu-mă la visul ciudat
Cum fiul meu de-acasă a plecat,
Mi-am dat seama că nu e vis, e realitate
Că știu că e acum departe.
Departe, dar eu am al meu dor
Și uneori nopțile nu dorm
Că mă gândesc cum aș putea să fac,
Să fiu aproape de fiul meu cel drag.
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
S-ajung la fiul meu cât mai ușor,
Să-l strâng în brațe, să-l sărut,
Să-i spun căt il iubesc de mult.
Chiar dacă acum e mare
Inima mea încă mă doare,
Că nu mai este lângă mine
Nu știu dacă-i e rău sau bine.
Gândesc că nu trebuie să uităm,
Dragostea noastră să le-arătăm,
Copiii sunt tot ce-i mai sfânt
Ce-avem noi pe-acest pământ.
Chiar dacă acum și-au găsit locul,
Vrem pentru ei tot norocul,
Iar de greșeșc, sau de fac bine,
Tu-i porți în suflet mereu la tine.
poezie de Eugenia Calancea (7 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre iubire
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre realitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.