Visul
E noaptea întunecată
Cu cerul plin de stele,
Iar eu dorm în odaie
Cu gândurile mele.
Mă visez într-o poieniță
Cu multe buburuze
În timp ce dorm cuvântul
Îmi tremură pe buze.
Deodată, văd o lumină
Ce pătrunde-n poieniță
Dinspre pădurea deasă
Apare o fetiță.
Langa ea un cal artistic
Cu mersul legănat
Și-al ei parfum feeric
Pe loc m-a îmbătat.
Se-apleacă peste mine
Ceva ea imi șoptește
Dar n-apuc să-nțeleg
Căci ceasul mă trezește.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.