Papilele universului
Papilele gustative ale universului
Și-au definit rolul de nuntași ai pământului.
Lăute de stele s-au aliniat,
Timpul inima ne-a înjunghiat...
Goi, scurși de cuvinte,
Doar nașterea ne-o mai aducem aminte.
Și timpul în care,
Vânturi și ploi,
Ne alergau prin ghiozdane.
Ne amintim de gutuile coapte
Și de frunzele moarte
Lumânări pe care noaptea le-a lăsat
Să ardă mocnit
Pe treptele timpului-schit.
Acum, E-uri și vise se ngrăădesc
La poarta unui alt univers.
Am uitat de strugurii copți,
De curcubeul pe care
Ploaia îl desena,
Cât noi alergam cu tălpile goale...
Penitenciarul tăcerii
Ne-a mecanizat sufletul,
Nu ne mai luminează cuvintele,
Nici arta, nici cântecul.
Era banilor e tot mai pregnantă...
Mâncăm mere de hârtie și ciocolată...
Sărbătorile sunt mimate, din casă,
Nu mai chemăm să ne cânte
Colindătorii, în casă...
Am făcut altar propriei morți,
Iar crucile atârnă mai grele,
Nu peste umeri,
Ci peste visele mele.
Salvați-mă dn strânsoarea tăcerii,
Până nu va fi prea târziu!
Cu voi vreau să fiu!
Vreau, cu mine să fiți!
Să rătăcim în trecut,
Spre al bunilor mei început...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.