Cantonament

noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim dimineţile
ca şi cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizaţi
ne apropiem: nicio graniţă!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidităţii

suntem marionete
în primă instanţă niciun mecanism suspect:
noi înşine – specii cu neputinţă de clasat

ştergem pe jos
cu genunchii noştri de sânge
pălmaşi adunându-şi măruntaiele
din colţii Sentimentului

solidari în agonie
cel mai adesea inamici
marii nebuni fără de orgolii
cerşindu-şi unul celuilalt ajutorul

şi am izbucni în hohote de indiferenţă
de n-am intui în secunda următoarea
seriozitatea barbară a jocului

avem aceeaşi Pasăre
care ne creşte sufletele ca un părinte neiertător:
pentru noi şi-a băgat aripile-n foc

respirăm înjumătăţiţi
în trupul rarefiat prin care
trufaşă se vede
Iubirea

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!