Șoapte-mperecheate
Aș veni spre seară, dacă bate vântul,
Să-mpletim cuvinte lângă un pahar,
Numai eu cu tine și dac-o vrea sfântul,
Dezlega-vom dulce... clipele de jar.
Lângă scrinul tainic... voi citi scrisoare
Și în ochi albaștri... tainice dorinți,
Pasiuni ascunse... și ademenitoare,
Vor deschide drumul... palmelor fierbinți.
Aș veni spre seară, când afară plouă,
Să te strâng în brațe și să te-nfășor,
Adunând năvalnic... picături de rouă,
Șoapte-mperecheate tandru... pe covor.
Lângă foc voi pune... așteptări divine,
Mângâieri de care... n-aș putea vorbi,
Degetele... iată... hoinăresc prin tine
Răscolind adâncul... pentru a te-nrobi.
Aș veni spre seară, cu-un alai de stele,
Cu parfum de floare... și cu sărutări,
Luna ne pândește.. visele-s rebele,
Trupuri înflori-vor... mii de-mbrățișări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
- poezii despre seară
- poezii despre scrisori
- poezii despre rouă
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.