Sânii zvelți, ca cheia sol
Degetele-ți trec prin pār,
Ca în dragostile vechi,
Cu cireșe la urechi,
Și te ning cu flori de mār...
Oare știi, Nicolle, cât dor,
Am acumulat în suflet
Și, cu ultimul rāsuflet,
Cā te-aștept în zorior?
Oare, ochii tāi căprii,
Ca-ntr-un joc de vodevil,
Cum rezistā lacrimii
Ochilor mei bleo-vernil?
Cum îți vei salva, Nicolle,
Sfârcurile-ți, dude coapte,
În aceastā dulce noapte,
De-un nāpraznic rotocol?
Dar pe fluturii tāi-stol,
Care prin stomac îți zboarā,
Și prin sân și-n subsuoarā,
Cum îi vei goni, Nicolle?
Nu falsa, nu te preface,
Cā nu ai în nuri jāratic,
Știu cā pasu-ți simptomatic,
Când sā plece, se întoarce!
Vino-n straiul Evei, darā,
În locul cel consacrat,
Cā pe florile din pat,
Am presārat scorțișoarā...
Calcā, maiestuos, Nicolle,
Rai și Iad ne-or încolți,
Doar știi cā-ți vor ínflori
Sânii zvelți, ca cheia sol...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre flori
- poezii despre urechi
- poezii despre suflet
- poezii despre rai
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.