Diafragma zilelor
Mă las purtat de vocea ta,
în zâmbetul neașteptat al obrajilor tăi
Mă întind
noaptea
în ochii tăi
îți simt șoldurile
în faldurile tainice
între fiecare respirație trăită
alături de tine.
Umplem diafragma ascunsă a zilelor.
Apoi,
când adorm și mă abandonez,
picioarele, pieptul și brațele mele,
gânduri destrămate
Mă gândesc la tine,
încă.
poezie de Adrian Grima (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre voce
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre picioare
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.