Pădurea-n disperare
Copacul rădăcini înfipte are
În solu-n care falnic a crescut
Și n-a avut vreodată vajnic scut,
A fost mereu lipsit de apărare.
De multe ori să fugă ar fi vrut,
Să scape de teroare-n lumea mare,
Dar n-a putut căci nu avea picioare...
L-au rupt samsarii și a dispărut.
Păduri întregi au plâns de disperare
Sub lovituri de bardă-aprig cnut,
Ar fi plecat departe-n emigrare
Să crească falnice ca la-nceput.
Cum legiuirile ne sunt precare,
Hoția-n țară n-are vindecare.
sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștere, poezii despre păduri, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre copaci sau poezii despre apărare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.