Noapte târzie
Noapte târzie!
Cer acoperit cu nori grei.
Undeva, în univers, atârnă o lumină.
Este ascunsă în cețuri.
Apoi se transformă într-o formă eliptică
Și... dispare.
Mă tem! Motiv pentru care
Emit pretenția de comunicare.
Dar telefonul se întrerupe
Când gândurile noastre alunecă spre paranormal.
20 e apeluri,
Dar la capătul adevărului
Răspunde tăcere.
Irelevant!
Cu toate astea insistența dă roade.
03 și 25 de minute
Lumina e mai aproape!
Se aprinde, se stinge!
Neliniște și somn agitat...
Nu caut răspunsuri, nici semne! Ajunge!
Am constatat! Extratereștrii există!
Iar inteligența lor este mai presus de a noastră.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
- poezii despre somn
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre minute
- poezii despre inteligență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.