Nu poți
Nu poți pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci așa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Și nu mă veți mai cunoaște vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinții se retrag în veșnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Și cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia și lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioșie.
Când puteați să mă iubiți ați fugit.
M-ați rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutați! Pentru voi am murit...
Amintiți-vă doar,
Cât de mult v-am iubit!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sărăcie
- poezii despre somn
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre iertare
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.