De m-aș face frunză
de m-aș face frunză sa imbrac copacii
și din lacrimi neaua sa le fiu vesmant
aș pali-n lumina zorilor cu bruma
veșnica mireasa, toamna pe pamant.
și m-as face dor, busuioc in roua
să inmiresmez izvoarele curgand
pe sub crengi ascunse schiopatand in murmur
un lastar de vreme cu trenele de vant.
îmbaind cu soapte scoartele dorminde
și cu noi monturi le-as impodobi
să-nfloresc in iarna prin feresti tacute
din manunchi de ploi, muguri argintii.
câtă gingasie-n palmele intinse
se resafata-n tihna ochilor de jad
ca într-un balet frunzele se-alinta
în pastel de toamna, cu ele si eu cad.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre toamnă
- poezii despre rouă
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre muguri
- poezii despre iarnă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.