Dacă tot e toamnă
dacă tot e toamnă,
voi plânge în versiunea pumnului tău mărunt
umplut cu amintiri definitive
și-mi imaginez că tu îți vei prelungi o claviculă anume,
pe care buza mea flămândă de tinerețe
trebuie s-o atingă până ce ea speriată,
s-o trezi între stele.
s-a aflat deja că sunt naufragiatul ochiului tău
așteptând să-mi trimiți din coapsă o emoție,
pe care să mă pot cățăra văzut adevăr
de toate cuvintele ce stau la rând
să-mi survoleze poemele care se întind la viață.
apăsând clanța speranței torturată de obsesiile vechiului,
aproape distruși vom năpădi odaia prin ușa nordică
nevăzuți de luna întomnată,
nici de tabloul atârnat de singurătate...
și învălmășindu-ne sentimentele până la epuizarea ispitelor
ne vom salva atomii lutului nesigur
cu străluciri încovoiate de sălbătăciile galactice
lângă Dumnezeul mut și cu mască de senin.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre sperieturi
- poezii despre singurătate
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.