Și iar mă minți și îmi zâmbești
și iar mă minți că știi ce-i totul,
și te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.
te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.
nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
și din sageti ce-n glasuri dor.
prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
și-n frica lor se duc arzand.
și îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.
cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
și-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
și ne mintim ca-i foc aprins.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre minciună
- poezii despre imaginație
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.