scrisoare mamei
port cu taină
sărut neșters pe obrazul
nevăzut de oglinzi.
O umbră una din umbrele mele
mă trage contra-pas
mă vrea
acolo, în ieri-ul gumat.
Îmi amintesc ultimul zâmbet
grimasă mai degrabă
te rugam să nu plângi
îmi spuneai că ți-e frig,
c-ai visat și semnu-i drum lung
deja nu mai puteam
să te îmbrățișez, dar
ți-am trimis medalionul acela
cu faunul, te-am văzut
când l-ai aruncat la o răscruce
tu nu știi
ecoul
mi-a lovit umbra
îmi zic să nu-mi mai pese
de simboluri și
rup poze și cămăși
mâine, mâine gol
voi intra ca într-un cort străin
în umbra mea dintâi
în plasma ei voi găsi
drumul spre tine, unge
păzește pragul
să nu mai pot pleca apoi
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre sărut
- poezii despre simbolistică
- poezii despre scrisori
- poezii despre plâns
- poezii despre mamă
- poezii despre fotografie
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.