Asediul galben
Mucegai pe uși, ziduri și pleoape
Din ochi curg creioane lichide
Pe o foaie galbenă ce se-ntinde din aproape-n aproape
Un cor bântuie singuratic sau doar un ecou
Din urma pașilor plecatei îmi fac un garou
Prin venele zidurilor țâșnesc hemoragic amintirile transparente ca timpul
Într-al cincilea colț al tavanului
Păianjen beteag își țese ultimul voal, confundă firul de lumină și cade
Galbenul foii îl învelește ca un mut prohod, leitmotiv
Pășesc contra ecou, străbat morțile, mă revolt deziubind
Grafitul se spulberă-n aer, divulgând trama, ochii pornesc pe cont propriu departe
Corul mă cheamă-napoi pe diminutiv ca mama
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre galben
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre revoltă
- poezii despre păianjeni
- poezii despre moarte
- poezii despre mamă
- poezii despre lumină
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.