Street life

toamna asta gutuile miros a moarte
şi alimpede apă de râu a peşte înnodat în cârlig
iar frunzele aceşti daimoni ai câmpiei scad şi cresc lumini
peste dealurile unde copilăria se zdrumică precum pietrişul sau nisipul măcinat
de paşii profetului urban
cu logica lui de om al străzilor

toamnele curg prin canalele orei-ceaslov
eu nu ma pot desprinde cu facerea în cuvânt
o noaptea valpurgică
a inserierii eului

dacă nu sunt eu/ eu sunt acel ecou
vocile toamnei subterane
înfipte in cateterul inimii mele orgolioase
şi metafizica vârstei când numeri
secundele planurile unghiurile orbirea înţelepţirea vorbirea şi nevorbirea
cuvintele asexuate
mâinile a doi bărbaţi împreunate pe mijlocul
toamnei referendumul şi ideea de căsătorie ectoplasmatică
iar toamna este ultima la urnă

plouă neestetic
femeia cu gene false savurează ţigara
o stinge cu tocul
frunzele putrezesc prin parcări
iar mama împleteşte pentru prietenul
ei imaginar

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!