Undeva prin voi, prieteni...
umblă ura ca în ceasul sfârșitului
și crește ca un aluat
nu-i bai
zic
faceți-o pietre și
aruncați cu ele în mine
nu vă sfiiți
e bine să răbufniți ca
durerea din rana ascunsă sub piele
în cele din urmă vin consecințele
cu scâncetul abia perceptibil
o să constatați că
eu nu exist pentru voi
și nici voi nu existați
în ochii deschiși ai lumii
și ce altă durere mai mare
să nu poți să-i privești în ochi pe cei vii...
poezie de Teodor Dume din Față în față cu mine
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre existență
- citate de Teodor Dume despre existență
- poezii despre durere
- citate de Teodor Dume despre durere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prietenie
- citate de Teodor Dume despre prietenie
- poezii despre creștere
- citate de Teodor Dume despre creștere
- poezii despre ceas
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.