Simptome de toamnă

port deajuns o maree de lacrimi
în care trepidează stelele sure
nebăgând în seamă de delfinii din ochii tăi.
quasarii mută străluciri exacte
peste năvala deznădejdilor mele.

ard eşecuri în amintiri bântuitoare
şi-mi deschid gânduri lăturalnice
în vocale ce schimbă răsuflările de vară
cum ferestrele lumii se deschid
pentru odihna soarelui prin odăi jalnice.

îmi stă în prag trupul sărac...!
de ce plâng mamă, de ce?
oiştea neantului putrezită în aspiraţii şi ea
dă acum într-un scrâşnet de gard.
peste faţa lumii cade toamnei fard.
iubito pasul ţi-l voi căta în frunza singulară
îmbulzită în gesturi fără mine...
pe când caldul zâmbet ţi-l voi smulge
din lunecoşii umeri de brumă!
straturi de emoţii cu rafale de amnezii se întind
pe o iarbă decapitată de frig;
în răceala vremii par şi eu beteag
nimic în stare să mai ating.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!