Rămâi clipită...

pe îndelete rochia ta
te dezveleşte, bate vântul,
îţi văd piciorul pe sub umbra sa,
mă las furat... furat mi-e gândul

mă rog de vânt să sufle mai cu foc,
mă rog tăcut şi înţelege,
mi-arată coapsa, până la mijloc,
frumoasa-ţi coapsă, îmi e lege

păşesc încet în urma ta,
din şolduri parcă mi te legeni,
o nebunie parcă îmi cânta,
chemarea dulce, către pepeni

sunt chinuit, privesc înceţoşat,
văd licărul din trup de doamnă,
domniţă dragă, sunt amorezat,
m-aud rostind, încet, cu teamă

întorci privirea, îmi surâzi
pe buzele-ţi cărnoase, frământarea,
sticleşti în ochi, vorbesc parcă la surzi,
rămâi clipită... cu uitarea

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!