Lasă-mă și nu-mi da pace
Leagănă-mă și mă-ntinde
Pe un pat de flori și iarbă,
Prinde-mă și mă cuprinde
Când stă sângele să fiarbă.
Strânge-mă și mă-nfășoară
Peste trupu-arzând de dor,
Soarbe-mă și mă doboară
Când ies flăcări din covor.
Stinge-mă... și mă-nvelește
Cu argint de stele-n noapte,
Plânge-mă... și mă sfințește
Cu parfum de buze coapte.
Lasă-mă și nu-mi da pace,
Gânduri... cât mai înfloresc
În amiezi când te-oi desface
Tremurând... să te iubesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre sânge
- poezii despre pace
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.