Somnul raţiunii

Dacă somnul raţiunii totdeauna naşte monştri,
voi vegheaţi-vă copiii: buni sau răi, sunt tot ai voştri!
Lumea este plictisită şi ai vrea s-o corectezi,
dar defectul e prea mare, tu prefă-te că nu-l vezi!
Te-ai ferit de duşmănie chiar de ai duşmani o mie,
crezând în prietenie, rău ţi-ai făcut numai ţie!
Nu ai bani, ai trebuinţe ce nu pot fi amânate,
ai contat prea mult pe vise şi promisiuni uitate.
Nu cheltui tot câştigul, păstrează pe mai târziu,
nu ştii ce-o să fie mâine în sufletul tău pustiu.
Bar, restaurant, hotel, cafenea - totu-i comerţ,
nu-ţi spori naivitatea, n-o obţii făr' să dai şperţ!
Şi umblând cu ochii-nchişi rişti să fii apostrofat:
- Hei, tu, cel cu capu-n nori! Cin' te crezi şi în ce sat?
Ca s-atingi un scop înalt viaţa-şi deapănă misterul:
juri strâmb să slujeşti dreptatea, minţi ca s-ajuţi adevărul!
Când triumfă nedreptatea, raţiunea-i netimbrată,
dreptatea, chiar după moarte, ar trebui reparată.
Istoria nu durează când armele ruginesc,
iar izvoare obosite adevărul istovesc.
Ştii să taci în mii de feluri chiar când alţii te înjură,
cuibăreşte-ţi spaima-n suflet, vorbeşte-le cu măsură!
Nu te pune cu un prost, are mintea odihnită,
să-l educi nu are rost, păstrează-ţi viaţa tihnită!
Îţi răceşti gura degeaba, nu este nicio scofală,
este pierdere de timp să faci prostului morală.
Are mintea înfundată, e fudul şi nu pricepe:
Lumea Veche-i pe sfârşite, cea Nouă cu el începe!
Nu te lăsa-nvinuit, nici să fii prea lăudat,
nu da cinstea pe ruşine - e cel mai mare păcat!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!