Eu Romeo... Tu Julieta...

cât să aştept să-ţi văd surâsul
mă eviţi când te privesc
nu e blândă cu noi soarta
se văd norii... nu-s departe
plâng cu ochii
şi cu fiinţa
printre clipe rătăcim
poate s-o îndura blestemul
să-şi aleagă alt destin
n-am alt drum
nici nu-mi doresc
port în mintea mea scenarii
şi aştept tăcut momentul...
în balconul secular...
Eu Romeo... Tu Julieta
rătăciţi printre tentaţii
fără iz de tragedie
fără lacrimi şi otrăvuri
doar noi doi
şi crezul nostru
într-o realitatea vie
drama unei mari iubiri...
căci în goană fuge ceasul
şi-n finalul implacabil
vom urma cuminţi ursita
fără să ne împotrivim...

poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!