Nu pot să fac parte din realitatea noastră
te văd
cum îți miști brațele
prin aerul rece
și nu înțeleg cum de poți umbla liniștit
prin acest dezastru al cuvintelor mele
sunt atât de sigură
că la mijlocul drumului
viul chemării
nu are ecou
iar poemul
în care te țin cu forța
e doar o cămașă țesută
din pânza timpului
ce ne-a fost dat
să-l trăim împreună
poate nu se cuvine
să vorbesc aici
despre toate întâmplările cotidiene
că
până la urmă
viața ta
nu este un obiect elastic
de care să îmi leg
eșecurile
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vorbire
- poezii despre timp
- poezii despre realitate
- poezii despre poezie
- poezii despre forță
- poezii despre eșec
- poezii despre cuvinte
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.