Lămâi amare
Pe-o insulă-a lămâilor amare
Unde frigurile lunii reci ard
În globurie întunecate ale fructelor,
Iar sub picioare iarba uscată
Tortureaza memoria și reînvie
Deprinderi moarte de-o jumătate de viață,
Lasă mai bine să doarmă tot ce n-a fost încă spus,
Frumusețea, întunericul, vehemența.
Lasă infirmierele mării străvechi
Să le comemoreze somnul,
Iar capul cârlionțat al mărilor grecești
Să-și păstreze calmul, ca pe niște lacrimi care n-au curs.
Să-și păstreze calmul, ca pe niște lacrimi care n-au curs.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre somn
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre păr
- poezii despre picioare
- poezii despre moarte
- poezii despre frumusețe
- poezii despre fructe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.