Când lumina grăiește
Nu mai știu cum arăt în carne și oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii și gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pielițele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.
O, vino iar Lumină! La suprafața-mi vie
Căci îmi zâmbește el și-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte și mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopțile-mi întunecoase, far!
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre zâmbet, poezii despre promisiuni, poezii despre mâini sau poezii despre glezne
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.