Limacși
Melci "hazoși" și băloși, cârcotași, unsuroși,
lasă dâre pe-asfalt, tot visând la înalt,
și-arată pupila, 'i-orbește lumina,
se târăsc, și urăsc, și se umflă, și cresc...
Ar cânta, dar n-au glas (mult timp nu le-a rămas)
și-s storciți rând pe rând, că nu au niciun gând.
Se ițesc din boscheți și, crezând că-s isteți,
convoac-adunare, dup-o ploaie mare.
Se sfădesc, trăncănesc, răgușesc, amuțesc
și așteaptă-n zadar râmele-cronicar,
să îi laude mult, să-i împingă-n tumult,
dar dispar la apus, că nimic n-au de spus.
Melci scabroși, cheliosi, niște libidinosi...
se dau melci de vază, da-s limacși de varză,
se-ascund printre frunze, vânând buburuze.
Fițoși, lunecoși, foaaarte simandicoși...
... și atat de-ofticoși!!!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre laudă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.