Casa sufletului
Voi face iar o casă nouă
Cea veche s-a crăpat
Un uragan a rupt-o-n două
Un zid din ea s-a dărîmat
Nu mai incep din temelie
Căci timp eu nu mai am
Acoperișul pun din veselie
Pereții din iubirea ce o am
Și piatră peste piatră pun
Zidesc iubirea in granit
Iar timpul il măsor in pumn
Nu risipesc ceasul grăbit
Alerg cu gândul prin livadă
Privesc la pomii ce-nfloresc
Doi oameni pe o verandă
Privesc la cer si se iubesc
O casă a sufletul se înalță
Fără pereți si groase temelii
Un suflet să iubească învăță
Aud în noapte luminile inimii
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vivian Ryan Danielescu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre uragane
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre copaci
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.