Jucăria săracului

Din toate pachetele de ţigări
îmi voi construi o armată de roboţi
cum făceam în copilărie
şi voi cuceri lumea

începând de aici
de unde colţul peretului
se întâlneşte cu colţul peretului

aici îmi voi scrie un manifest
împotriva oamenilor mari
a cojilor de nucă pe care
mi-aşez genunchii de bunăvoie
şi mă rog

lăsându-mi deoparte jucăriile preferate
caraghiosul de mucava mişcat cu o singură sfoară
fierararii care bat nicovala
călăreţul şi calul a cărui coadă e un fluier
bucata de oglindă ciobită care reflectă soarele
poezia şi ţigările
aceste sfori cu care încercam
să-mi fiu propria marionetă

şi mă rog
culorii alb
scorojită
şi plină de igrasie

în spital
în stradă
între ciulini şi urzici

copilului
care se joacă cu şobolanul viu
şi-l transformă pe rând
în mort, sfâlează, maşină, ti-ti, tren, ciu-ciu, avion sau pasăre

joacă-te cu mine
transformă-mă
în ceva frumos

ia-mă-n căuşul palmelor tale
cum iei apa limpede în care
soarele construieşte o catedrală
şi o bei

chiar dacă-n apă sunt vipere
şi veninul pe care-l varsă
şi morţi şi sânge pe care şi tu
când va veni îngheţul
te vei da ca pe gheaţă

mai sunt şi roţi de bicicletă
şi o cizmă pe care pescarul o încalţă
şi e mai fericit sărind şchiop
cu o singură cizmă
într-un singur picior
decât dacă ar fi prins
peştele
pe care să-l agaţe mândru
de peretele de acasă

ia-mă cum ia pescarul cizma pescuită
chiar dacă şobolanul e viu
şi mâna ta e fragilă
cum e capul circarului în gura tigrului
şi colţii ascuţiţi
strălucesc ca ochii unui om rău

şi cântecul ăsta atrage
cobrele îmblânzite
care în mâinile tale se transformă şi ele
în şerpi de cauciuc sau în sfori
cu care oamenii nu se spânzură

chiar dacă cizma
e pentru un singur picior
şi tu ai două

poezie de Adrian Diniş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!