Cazanul şi ulcica

O ulcică de lut ars-
Aduce vorbe de-ocară
Cazanului de vinars
Ce scoate rachiu de pară:
-Degeaba eşti din aramă
Şi arăţi ca un furnal,
Beţivii te bagă-n seamă
Eu... te văd un criminal!
Când te-ncingi, tu scoţi pe ţeavă,
Pentru oameni fără minte
Pârâiaşe de otravă.
Eu le fierb niscaiva linte,
Foamea să îşi potolească
Toţi aceia care vor,
Dar nicicând nu îi omor
Cum faci tu, de când te ştiu
Şi le scoţi pe ţevi rachiu.
-Tot ce-ai zis îs vorbe-n vânt
Se-auzi dinspre cazan,
Toţi mă cântă pe pământ
Mai ales Mâţu Stoian;
Pe la nunţi, prin discotecă
Am valoare intrinsecă.
Cazangiul beţivan,
Om ce nu cunoaşte frica
Vrând să bage sub cazan
Lemne... a crăpat ulcica!
Lintea-n foc s-a-mprăştiat
Şi a rămas nemâncat,
Însă el atât a spus:
-Bine că-i cazanul sus!

MORALA:

Dacă ştii că eşti fragil,
În discuţii... fii abil!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!